Să mergem pe calea credinţei

0
227

Teofil PărăianIntrebari catre arhimandritul Teofil Părăian

–  Dacă soţia nu doreşte să facă avorturi, dar soţul o obligă, să se despartă sau să continue să rămână? Cum este cu acest păcat, al avortului?

Teofil Părăian – Păi, păcatul e mare şi chestiunea se pune aşa, că dacă în lucruri esenţiale nu există înţelegere, atunci în general ei sunt despărţiţi, real, chiar dacă trăiesc împreună. Se recomandă şi insistăm ca oamenii să se însoţească şi pe bază de credinţă şi să meargă pe calea credinţei. Părintele Arsenie Boca i-a spus cuiva, care ajunsese la împrejurări din astea, că trebuia să se despartă atunci de soţ, când a obligat-o să facă aşa ceva. Dar, în sfârşit, sunt atâtea şi-atâtea lucruri… e foarte greu de spus ce trebuie să facă oamenii, pentru că sunt situaţii, oamenii au deja copii, pe care trebuie să-i crească, şi e foarte greu să-i spui: despartã-te şi lasă-l şi nu ştiu ce.

Mai bine i-ai spune: rezistă şi fă cumva să te menţii pe poziţia omului care-I slujeşte lui Dumnezeu. Nu accepta păcate de felul acesta, dar, din cât poţi, rămâi şi-ţi vezi de familie. Sunt şi situaţii în care e imposibil să trăiască oamenii împreună, şi atunci nu poţi să-i obligi să trăiască împreună dacă, de exemplu, e în pericol viaţa soţiei, că o omoară. Vin şi pe la mine la spovedit şi-mi spun: „Părinte, a zis: «Din mâinile mele mori!»”. Păi, în cazul ăsta, stai cu frică… şi poate că nu-i bine să stai, în condiţiile astea.

–  Cum să se roage cei cu inima uscată, cei deznădăjduiţi, cei care nu au aşa mare tragere de inimă spre Dumnezeu?

Teofil Părăian – Cum pot! Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie!

–  Există şi vise de la Dumnezeu? Cum să deosebim visele?

Teofil Părăian – Dragă, cred că cel mai bine e să n-ai încredere în vise, şi-atunci le deosebeşti de tot! Are Dumnezeu modalitatea să-ţi comunice şi altfel adevărul. Acuma, adevărul este că şi în Scriptură sunt vise… noi cunoaştem visele Dreptului Iosif, prin care Dumnezeu i-a descoperit în vis că Maica Domnului îl va naşte pe Domnul Hristos şi că L-a zămislit de la Duhul Sfânt. Ȋn vis i s-a descoperit! Sau să fugă în Egipt, tot în vis i s-a spus Sfântului Iosif. E totuşi greu… Eu am zis că mie trebuie să-mi vorbească Dumnezeu altfel decât în visuri, fiindcă eu nu cred în niciun fel de visuri.

– Dacă avem o problemă, dacă suntem la o răscruce în viaţă, cum să-I cerem lui Dumnezeu părerea, cum putem şti care este voia Lui?

Teofil Părăian – Ne rugăm, iar dacă ajungem la o concluzie care-i sigură pentru noi… Eventual ne putem confrunta şi cu o conştiinţă străină. Numai că uite, eu, de exemplu, nu prea îndrăznesc să-i spun omului ce are de făcut, fiindcă nu-s sigur că asta este direcţia lui. De pildă, vine câte unul şi zice: „Părinte, ce să fac, să mă-nsor ori să nu mă-nsor?” Şi eu zic: mă, asta mi-o spui tu mie, nu ţi-o spun eu ţie!

– Ce ne puteţi spune despre rugăciunile părinţilor pentru copiii care au căzut fie în desfrânare, fie într-un alt păcat mare?

Teofil Părăian – Părinţii sunt părinţi în toate situaţiile, nu există nicio exceptare. Un tată, o mamă, dacă-s credincioşi, se roagă pentru copil… Ii pun şi pe alţii, îi solicită şi pe alţii să se roage. Pentru că nu-i exclude din iubire, şi e foarte firesc!

– Dar despre rugăciunile pentru sinucigaşi, ce părere aveţi parinte Teofil Părăian?

Teofil Părăian – Dragă, Biserica nu-i învredniceşte pe sinucigaşi de rugăciune, în special pentru a nu se înmulţi cazurile de sinucidere. Dumnezeu ştie de toate, dar nu-mi pot închipui, de exemplu, că o soţie, având un caz din ăsta, sau un fiu, o fiică, având pe unul dintre părinţi într-o situaţie ca aceasta, îl exclude din rugăciuni. Nu-i poate exclude, dacă ţine la el. Doamne fereşte, mă gândesc aşa, că dacă aş fi avut şi eu cazuri din acestea, aş fi putut să exceptez?

Ȋnsă trebuie să avem în vedere rânduiala Bisericii şi să nu facem anume rugăciuni pentru ei. Totuşi, poate că îl poţi cuprinde între ceilalţi sau măcar îi scrii pe pomelnic pe ceilalţi, vrednici de pomenire. La urmă zici „cu tot neamul lor cel adormit” şi speri ca în tot neamul lor cel adormit să fie cuprins şi cel care nu poate fi pomenit.

– Dacă nu împlinim canonul la Taina Spovedaniei, vom fi iertaţi?

Teofil Părăian – Dragă, acuma depinde şi ce canon îţi dă, şi cine-ţi dă canonul. De exemplu, nişte femei din părţile noastre au fost la Mănăstirea Sihăstria şi li s-a dat canon să nu mănânce cu ulei lunea, miercurea şi vinerea, fiindcă, nu ştiu, au mâncat cu ulei, cândva, când nu trebuia să mănânce, în Săptămâna Mare… sau aşa ceva. Au venit femeile acasă şi au început să facă aşa. Şi li s-a luat puterea! Iar când a fost să sape cucuruzul, se gândeau cum să facă, fiindcă pentru asta îţi trebuie putere…

Şi au venit la mine şi m-au întrebat ce să facă. Iar eu le-am zis să mănânce cu ulei şi să sape cucuruzul, că ăla care le-a pus la canon din ăsta poate a ţinut şi el rânduiala asta, dar n-a avut de săpat cucuruz. Aşa că mai sunt şi nişte situaţii, nişte circumstanţe atenuante. De exemplu, dacă-ţi dă să faci o sută-două de metanii pe zi, şi tu ai săpat toată ziua la cucuruz, ştii bine că nu le mai poţi face seara. Aşa încât chestiunea aceasta-i cam elastică. Fiecare om lucrează cu mintea lui. Acolo, în Moldova, oamenii sunt mai şablonizaţi, dar aicea, la noi, suntem mai elastici, nu suntem aşa ţapeni.

– Anul acesta s-au întâmplat câteva cazuri de exorcizare, multe din ele înregistrate chiar pe casete, de către credincioşi. Ce părere aveţi despre slujbele prin care au fost scoşi demoni şi despre vorbirea acestora?

Teofil Părăian – Dragă, eu cred în puterea credinţei şi cred că Dumnezeu poate să intervină şi intervine; dar să ştiţi că eu nu-s bucuros s-aud şi nici n-aş vrea s-aud pe unul pe lângă mine spunând aşa ceva. Nici n-am ascultat vreo casetă din asta. Mi-a trimis cineva două casete, s-ascult nişte afirmaţii din ăstea, de la Sihăstria, cu o femeie care ce ştiu eu ce spunea. Şi chiar eram în situaţia de a pleca la un drum. Atunci am zis că nu-mi mai bag în minte aşa ceva, acuma, la drum. Apoi, când am venit acasă, am zis că nu le mai ascult… şi nu le-am mai ascultat. Nu-s bucuros… Las’ că ştiu eu ce-am de făcut şi fară să-mi spună dracii că aia nu-i bine şi că nu ştiu ce. N-are rost să-ţi bagi în minte gunoaie!

Din ospăţul credinţei, arhimandritul Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here