1907 – Tiparul
Se spune, şi spun şi eu, că tiparul n-a contribuit la binele oamenilor. Puţin spus. Nimic din ce a sporit posibilitatea interacţiunii oamenilor: căile ferate, telegraful, telefoanele, vapoarele, tunurile, toate dispozitivele militare, explozibilele şi tot ce se numeşte „cultură”, nimic nu a contribuit la binele oamenilor, ci dimpotrivă.
Nici nu putea fi altfel pentru oameni, care în majoritate trăiesc o viaţă lipsită de religie, o viaţă imorală. Dacă majoritatea e imorală, atunci mijloacele de influenţă vor contribui, evident, numai la răspândirea imoralităţii.
Mijloacele de influenţă ale culturii pot fi binefăcătoare numai când majoritatea, fie ea şi simplă, e religioasă şi morală.
E de dorit ca relaţia dintre morală şi cultură să fie aşa încât cultura să evolueze simultan şi puţin în urma moralei. Când cultura o ia înainte, aşa cum se întâmplă în zilele noastre, e o mare nenorocire.
Poate să fie o nenorocire temporară, şi cred că aşa şi e. Ar trebui ca urmarea înălţării culturii deasupra moralei să producă suferinţe temporare.
Rămânerea în urmă a moralei va aduce cu sine suferinţe, care vor avea ca efect blocarea culturii, mişcarea moralei se va accelera, iar echilibrul normal va fi restabilit. (12 octombrie)
Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas
