Sensul toleranţei

0
150
toleranţaSensul iniţial al toleranţei este de a suporta ceva dificil de acceptat, de care nu poţi scăpa sau pe care nu îl poţi evita sau schimba, care este definit sau se impune prin forţa legii, eticii, obiceiurilor culturale etc.

Etimologic, toleranţa vine de la verbul „tolerare” din latină, care se poate traduce prin:

  1. (în sens propriu) a susţine, a menţine, a suporta o greutate
  2. (în sens figurativ) a suferi, a suporta o durere sau o persoană
  3. a continua, a răbda.

Pe vremuri, toleranţa se manifesta printr-o permisiune a autorităţilor, o licenţă, o indulgenţă. În trecut, toleranţa era invocată mai ales în chestiuni legate de religie. Astfel, înţelesul uzual al toleranţei era de a permite cu bunăvoinţă ca ceva negativ sau considerat negativ (o opinie, practică, rasă, religie, naţionalitate etc.) să coexiste alături de forma oficială acceptată, dintr-o atitudine de superioritate, condescendenţă faţă de restul lumii.

„Ce este toleranţa? Apanajul umanităţii.” – spunea Voltaire în 1764.

Astăzi, toleranţa se referă la acceptarea diversităţii, la eliberarea de dogmatism şi bigotism, la nonconformism, ceea ce implică nevoia de acceptare reciprocă, comprehensivă, în numele unor valori sau principii superioare.

Toleranţa înseamnă respect, acceptarea şi aprecierea diversităţii, ca formă de exprimare a umanităţii noastre. Pentru a fi tolerant, este nevoie să ai cunoştinţe, un spirit deschis, libertate de gîndire, integritate, capacitate de comunicare, încredere în sine şi conştiinţă de sine.

Toleranţa nu mai este o concesie făcută de pe poziţii de putere, un act de bunăvoinţă către cei de pe niveluri inferioare, indulgenţă faţă de cei neajutoraţi. Este un principiu fundamental, fără de care valorile umanităţii ar rămîne doar enunţuri fără substanţă.

Pe pagina ONU se spune:

“Într-o societate, intoleranţa este suma intoleranţei tuturor membrilor săi individuali. Bigotismul, stereotipurile, stigmatizarea, insultele şi glumele cu tentă rasială sînt exemple ale exprimării intoleranţei individuale, la care unii oameni sînt supuşi zilnic. Intoleranţa naşte intoleranţă. Îşi face victimele să caute răzbunare. Pentru a combate intoleranţa, indivizii trebuie să devină conştienţi de legătura dintre comportamentul lor şi cercul vicios al neîncrederii şi violenţei în societate. Fiecare dintre noi trebuie să înceapă prin a se întreba: sînt eu o persoană tolerantă? Gîndesc despre oameni în stereotipuri? Îi resping pe cei care sînt diferiţi faţă de mine? Îi consider pe ei vinovaţi pentru problemele mele?”

Toleranţa trebuie să fie acea atitudine pozitivă de recunoaştere şi apărare a drepturilor umane universale.

Toleranţa este o atitudine de a accepta, fără a judeca sau a critica, diversitatea de idei, opinii, credinţe, persoane, minorităţi, rase, politici, stiluri de viaţă etc. diferite de ale noastre şi cu care nu sîntem de acord. Deci toleranţa trebuie să fie acea atitudine pozitivă de recunoaştere şi apărare a drepturilor umane universale ale oricui, deoarece în nicio împrejurare nu poate fi justificabilă încălcarea acestor drepturi fundamentale. Toleranţa ne permite astfel să trăim în pace cu ceilalţi, la nivel social sau individual, mai ales cu cei care nu ne seamănă. Lipsa de toleranţă duce la războaiele dintre religii, dintre culturi, dintre rase. Fără toleranţă nu ne putem gîndi la drepturile omului, la pluralism, la democraţie, la respectarea voluntară a legilor. Lipsa de toleranţă duce la o societate controlată de dogmatism, absolutism, legea junglei, conformism şi constrîngere.

Compasiunea şi toleranţa nu sînt un semn de slăbiciune, ci un semn de putere. (Dalai Lama)

Totuşi, există limite ale toleranţei, chiar dacă se spune că oamenii toleranţi îi acceptă pînă şi pe cei intoleranţi. Limitele toleranţei decurg din respectarea drepturilor fundamentale ale omului. De aceea nu se poate tolera intimidarea celorlalţi, manipularea lor, injustiţia socială sau asuprirea categoriilor defavorizate. Toleranţa ne face astfel să acceptăm în mod deliberat puncte de vedere diferite de ale noastre, inclusiv convingeri, obiceiuri, practici, moduri de gîndire – cu care nu sîntem de acord, dar şi rase, popoare, categorii de persoane care se diferenţiază de noi, indiferent de gradul de asemănare sau de compatibilitate dintre noi şi ei, fără să acţionăm pentru a-i convinge (cu forţa sau cu vorba bună) de justeţea perspectivelor noastre asupra lumii. Dar nu putem ca, nici măcar în numele unor valori sau principii pe care le credem superioare, să ne impunem propriile idei, cu argumentul de a face bine altora.

Şi nu uitaţi:

Responsabilitatea pentru toleranţă le revine celor care au o viziune mai largă. (George Eliot)
Cel mai bun rezultat al educaţiei este toleranţa. (Helen Keller)
Toleranţa este efectul pozitiv şi cordial de a înţelege credinţele, riturile şi obiceiurile altora, fără a le împărtăşi sau accepta neapărat. (Joshua Liebman)
Nu trebuie să permitem ca toleranţa să degenereze în indiferenţă. (Margaret Chase Smith) 
Sugestii pentru cadoul de Crăciun: pentru un duşman, iertare; pentru un adversar, toleranţă. (Oren Arnold)
Toleranţa este preţul pe care îl plătim pentru a trăi într-o societate liberă, pluralistă. (Robert Casey)
Dezbinarea este marele rău al omenirii, iar toleranţa este singurul remediu. (Voltaire)

Sursa: philean.wordpress.com

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here