1907
Conştiinţa religios-metafizică are patru trepte:
1) Ştiu că exist.
2) Ştiu că există alţi oameni şi alte fiinţe.
3) Ştiu că începutul, temeiul existenţei tuturor oamenilor, animalelor şi tuturor celor câte există este acelaşi în ele ca şi în mine.
4) Năzuiesc spre unirea temeiului vieţii mele cu viaţa altor fiinţe prin iubire. (13 februarie)
N-am cum să ştiu nimic în mod nemijlocit despre ce a fost pe când eu nu eram.
N-am cum să ştiu cum era viaţa mea în pântecele mamei şi în prima copilărie; nu ştiu nimic în mod nemijlocit despre ce s-a întâmplat cu mine în timpul somnului sau uitării de sine. Toate astea n-ar exista dacă n-ar fi oameni ca mine, de la care aflu ce ştiau despre viaţa necunoscută mie şi despre ce o precede.
Toate astea sunt rezultatul comunicării mele cu alţi oameni; oameni care prin povestirile lor îmi dau o imagine despre ce s-a întâmplat şi cu mine şi până la mine. Aceste mărturii sunt necesare numai pentru înlănţuirea exterioară a fenomenelor, dar în sine nu fac parte din viaţa mea, nu-mi sunt necesare şi adesea sunt inexacte, însă exactitatea sau inexactitatea lor n-are importanţă pentru mine.
Pentru mine contează, şi constituie adevărata mea viaţă.
Consituie tot ce am cunoscut direct şi a fost revelat conştiinţei mele prin gândurile fiinţelor conştiente care au stat de vorbă cu mine în viaţa asta, sau care au trăit cu mii de ani în urmă şi au exprimat în cuvinte ce se ascundea tulbure în conştiinţa mea şi, primind forma expresiei, a devenit parte din ea. Astfel, gândurile lui Buddha, Rant, Hristos, Amiel şi alţii fac parte din viaţa mea… In timp ce o mare parte a vieţii mele din tinereţe şi a vieţii oamenilor care trăiesc alături de mine şi care vorbesc cu mine zi de zi e complet dată uitării. (13 februarie)
Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas
