1907 – Liberul-arbitru
În legătură cu liberul-arbitru, pentru a răspunde la întrebarea dacă omul e liber, trebuie să spunem mai întâi că omul are două conştiinţe, cea corporală şi cea spirituală (adică omul se simte când spiritual, când corporal).
În ce priveşte conştiinţa corporală, aici nici nu poate fi vorba de libertate, întrucât viaţa corporală are loc în condiţiile spaţiului şi timpului (şi nu există prezent).
Nici în ce priveşte conştiinţa spirituală nu poate fi vorba de libertate, întrucât nu există nimic atât de puternic ca s-o poată constrânge, ea fiind atotputernică. Iar această conştiinţă se manifestă numai în ceea ce nu există pentru conştiinţa corporală, în prezent.
De aceea, la întrebarea privind liberul-arbitru răspunsul este: omul nu e liber în conştiinţa corporală şi e liber în cea spirituală.
La întrebarea: e omul liber să treacă dintr-o stare a conştiinţei în alta?, răspunsul este: viaţa există numai în conştiinţa spirituală. (19 februarie)
De ce sunt eu o manifestare separată a lui Dumnezeu? Pentru a avea parte de binele conştiinţei de sine şi al comunicării cu întreaga lume. (22 februarie)
Dogmatismul e necesar şi nu dăunează copiilor. (22 februarie)
Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani; Editura Humanitas
