Trabucurile. Ştiaţi că….

0
277

TrabucurileTrabucurile sunt produse complexe, cu o istorie care se pierde în negura timpurilor. Povestea lor începe în anul 1492 când Cristofor Columb şi-a încheiat călătoria către Lumea Nouă.

Unul dintre marinari, Rodrigo Jerez debarcă pe coasta de nord a Cubei şi observă că un indian Taino ţinea între buze un băţ din foi rulate care ardeau. Imediat, Jerez îl imită şi contată o senzaţie foarte plăcută.

Cea mai importantă şi cea mai cunoscută ţară producătoare de trabucuri rămâne Cuba.

În Europa, primele fabrici de trabucuri au apărut în Spania, la începutul secolului al XVIII-lea. În anul 1790, fabrica trabucurilor a depăşit Pirineii şi au apărut mici fabrici în Franţa, Germania şi Olanda.

Un eveniment interesant îl constituie realizarea cubanezului Jose Castelar

El a fost numit Cueto, a creat cel mai mare trabuc rulat manual, cu o lungime de 81,8 metri, prezentat la Salonul de turism din Havana şi considerat un record Guinness neegalat.

Pentru cultivarea plantelor destinate producerii de trabucuri există două metode distincte, în funcţie de destinaţia finală a produselor: cultivarea în aer liber unde se obţin trei categorii de frunze (volado, seco şi ligero) şi cultivarea în solarii unde se obţin frunzele wrapper. Frunza cea mai apropiată de sol este volado cu aromă uşor dulceagă, urmează frunzele mijlocii seco cu aromă medie şi frunza superioară ligero, partea cea mai aromată a plantei.

Recoltarea frunzelor începe de jos în sus, după care se face selectarea în funcţie de mărime, textură, calitate şi culoare.

Trabucurile sunt apreciate pentru aromele lor: de piper, miere, cafea, ciocolată, nucă, caramel, scorţişoară sau fructe.

Mai mult decât atât trabucurile au fost asociate permanent cu ideea de prestanţă, maturitate, aristocraţie, bogăţie şi căpătuială. În comparaţie cu ţigara care se poate fuma oriunde, pe stradă, la meci, trabucurile se fumează numai într-un cadru interior, în localuri selecte, adesea cu o eleganţă prefăcută şi cu mişcări studiate în detaliu.

Numeroase cercetări au dovedit că fumatul din trabuc este la fel de dăunător ca şi ţigara, uneori chiar mai distrugător pentru sănătatea corpului.

Concluzionând, în diferite zone ale Globului s-au lansat tehnologii specifice de preparare a trabucurilor. În Thailanda, trabucurile sunt învelite în coajă de Streblusasper, scoarţă de tamarix sau frunze de palmier. În mod similar, trabucurile Kretek din Indonezia sunt rulate în foi groase de palmier; ele au o cantitate foarte mare de gudron şi nicotină.

“Fumatul, duşmanul nemilos al omenirii”, prof. Univ. Dr. Constantin Milică, ing. Daniela Troia

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here