Poate fi oare un lucru mai cumplit decât uciderea unui om?

0
127

uciderea unui omTe întreb: Poate fi oare un lucru mai cumplit decât uciderea unui om? Cu toate acestea, o crimă a putut naşte dreptate celui ce a săvârşit-o: atât de bună este o faptă când o faci pentru Dumnezeu.

– Dar cum a putut o crimă săvârşi dreptate?

 – Odinioară, madianiţii au voit să aprindă mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel; nădăjduiau în biruinţa lor, dacă vor abate de la Israel bunăvoinţa lui Dumnezeu.

Pentru aceasta au gătit frumos pe nişte fete madianite şi le-au trimis în tabăra fiilor lui Israel; fetele au ademenit pe fiii lui Israel, i-au dus la desfrânare şi, de aici, la necredinţă. Atunci Finees, văzând aceasta, a luat în mână lancea şi, intrând pe urma celor care făceau desfrânare, i-a străpuns pe amândoi chiar atunci când săvârşeau păcatul. Şi, datorită gândului cu care a săvârşit fapta, Finees a abătut mânia Domnului (de la fiii lui Israel) .

Fapta lui a fost o crimă, dar ceea ce s-a împlinit prin ea a fost mântuire tuturor celor pierduţi.

De aceea a şi adus dreptate celui ce a săvârşit-o. Uciderea aceea nu numai că nu i-a mânjit mâinile, ci i le-a făcut şi mai curate. Şi pe bună dreptate. Nu i-a ucis pentru că era asupra lor cu ură, ci i-a ucis ca să-i izbăvească pe ceilalţi. A ucis doi, şi a izbăvit nenumărate zeci de mii. Precum doctorii când taie mădularele putrezite şi scapă întreg trupul, tot aşa a făcut şi acela.

De aceea spune psalmistul: A stat Finees, şi L-a îmblânzit şi a încetat bătaia; şi i s-a socotit lui întru dreptate din neam în neam, până în veac. Un altul a stat să se roage lui Dumnezeu, şi L-a mâhnit. Într-atât de rea este o faptă când n-o faci pentru Dumnezeu.

Spun aceasta gândindu-mă la fariseu. După cum Finees a fost lăudat, deşi a ucis, tot astfel şi fariseul a căzut aducând mâhnire lui Dumnezeu. Dar nu din pricina rugăciunii, ci din pricina gândului cu care s-a rugat. Prin urmare, când faci o faptă, cu atât mai mult duhovnicească, dacă nu o faci pentru Dumnezeu, fapta aceea te vatămă foarte; şi, dimpotrivă, când faci o faptă, chiar lumească fiind, dacă o faci pentru Dumnezeu, fapta aceea îţi va aduce foarte mare folos, pentru că o faci cu gând iubitor de Dumnezeu.

Ce poate fi mai rău şi mai groaznic decât uciderea unui om?

Şi totuşi, l-a făcut drept pe cel ce a îndrăznit-o. Ce cuvânt de apărare am mai putea avea noi, care spunem că nu putem câştiga din orice faptă, că nu putem lucra toate pentru Dumnezeu, când găsim pe unul ce a câştigat şi din uciderea unui om? Dacă am vrea să fim cu luare-aminte, am putea face această neguţătorie duhovnicească toată viaţa noastră, chiar şi când vindem, chiar şi când cumpărăm; şi aceasta, când nu cerem un preţ mai mare decât cel legiuit, când nu aşteptăm vremuri grele ca abia atunci să vindem celor în nevoi mărfurile.

Cel ce ţine grâul este blestemat de popor, spune Scriptura.

Dar pentru ce să vorbesc de fiecare faptă în parte, când pot, printr-o singură pildă, să le cuprind pe toate? După cum zidarii, când vor să ridice un zid, întind o sfoară de la un capăt la altul, şi în felul acesta construiesc zidul, pentru ca faţa zidului să fie netedă, tot aşa şi noi, în loc de sfoară, să răspândim graiul acesta care spune: Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi!

De ne rugăm, de postim, de învinovăţim, de iertăm, de lăudăm, de mustrăm, de venim acasă, de plecăm de acasă, de vindem, de cumpărăm, de tăcem, de stăm de vorbă, de facem orice altceva, toate să le facem spre slava lui Dumnezeu. Dacă nu se face aceasta spre slava lui Dumnezeu, nici altceva să nu se mai facă; nici să nu se mai grăiască de către noi.

În loc de toiag tare, în loc de armă şi întărire, în loc de vistierii nespuse, să purtăm cu noi oriunde am fi graiul acesta, întipărim în mintea noastră, pentru ca făcând, spunând şi neguţătorind totul spre slava lui Dumnezeu, să dobândim de la El slavă şi aici (în lumea aceasta), şi după plecarea noastră de aici. Că spune Scriptura: Pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine îi voi slăvi. Aşadar, nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte să-L slăvim pe Dumnezeu necontenit, împreună cu Hristos, Dumnezeul nostru. Că Lui se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

„Omilii la săracul Lazăr”, Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here