Un orb a învăţat să folosească ecolocaţia pentru a se orienta în spaţiu

Ecolocația și omul orb

0
130

Ecolocația și omul orb

Ecolocația -Simțul comun ne spune că omul este o creatură vizuală prin excelență. În vreme ce studiile arată că 80% dintre informațiile noastre despre lume le primim prin intermediul văzului. Astfel  putem lesne înțelege că pierderea vederii reprezintă un enorm handicap.
Ecolocația
Ecolocația

Unele voci ne mărturisesc că nevăzătorilor li se dezvoltă și alte simțuri

Printre care și cel tactil. Mai mult, aceștia dobândesc unele capacități care îi ajută să perceapă lumea înconjurătoare într-un mod inedit. Printre aceste abilități se numără și ecolocația, acea capacitate de orientare cu ajutorul ecoului produs de sunete. Dar iată că această abilitate poate fi și apanajul persoanelor cu probleme de vedere, care pentru a se deplasa au învățat să folosească ecolocația.

Conform http://www.newscientist.com/, Brian Borowski, un bărbat în vârstă de 59 de ani din Canada, a început să înveţe singur să se ghideze după ecolocaţie. Acea modalitate de orientare în spaţiu a liliecilor. Aceasta este bazată pe reflectarea ultrasunetelor de anumite obstacole.  Pentru a identifica ecourile, acesta își pocneşte degetele sau îşi foloseşte limba în timp ce se mişcă.

Numeroase persoane oarbe își folosesc auzul

În ciuda faptului că numeroase persoane oarbe își folosesc auzul pentru a se putea deplasa. Iată că foarte puțini sunt cei care utilizează acest simț. În special pentru a crea sunetele care să le vină în sprijinul deplasării.

”Când merg pe un trotuar şi trec pe lângă copaci, pot să aud copacul. Trunchiul vertical şi poate chiar şi ramurile de deasupra mea. Pot să aud o persoană care se află în faţa mea şi pot astfel să o ocolesc”, mărturisește Brian.

Cercetătorii determină gradul de precizie a ecolocației

Programator în cadrul unei universități din Ontario, Brian Borowski  suspectează că el are o experienţă similară. Imaginii pe care o văd persoanele sănătoase, însă aceasta are mai puţine detalii. Această teorie nu este probabil prea departe de adevăr.

Cercetătorii încearcă să determine gradul de precizie a distanțelor relative dintre obiecte. Și dimensiunile lor de către persoanele care utilizează ecolocația. În sprijinul acestora vine canadianul Brian, care a trecut cu brio testul. Acesta  are în centrul atenției o persoană care vede și poate să îşi dea seama dacă un obiect este mai mic. Pentru că este mai departe sau nu.

Ecoul conține informații intriseci

Potrivit sursei amintite anterior în teorie, ecoul conţine informaţii intrinseci despre distanţa unei surse. Dar şi despre mărimea sa, având în vedere că durează mai mult ca ecoul să apară atunci când obiectul este mai îndepărtat. Cu toate acestea, programatorul canadian susţine că foloseşte o strategie diferită. ”Dacă eşti aproape de ceva, auzi o rezoluţie mai înaltă; primeşte mai multe detalii”.

Ecolocația umană a devenit subiect de interes

Încă de la sfârșitul anilor 2000, atunci când a apărut în scenă californianul Daniel Kish. Prin intermediul organizației sale pentru nevăzători World Acces, acesta este singurul care îi poate ajuta pe copii orbi. Dar, Tom Pey din cadrul Societății pentru nevăzători Royal London subliniază faptul că majoritatea oamenilor cu orbire, intră în declin pe parcursul anilor.

Fenomenul ecolocației umane are însă și unele dezavantaje

Nu e foarte bun pentru detectarea obstacolelor de pe teren. Chiar dacă nu rezolvă totul, această metodă poate oferi informații suplimentare. Ea este un exemplu uimitor de plasticitate a creierului, notează Lore Thaler, membru al  Universității Durham din UK.

Alexandra Gîrbea

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here