Un colţ de rai – Mănăstirea Văratec

0
1032

Mănăstirea VăratecMănăstirea Văratec este una dintre cele mai mari şi mai vizitate mănăstiri ortodoxe din judeţul Neamţ.

Aflată la numai 12 kilometri de Târgu Neamţ şi la 40 de kilometri de Piatra-Neamţ, este amplasată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văratec este situată într-o mică depresiune, de la poalele munţilor, adăpostită de culmea Dealul Mare, la o altitudine de doar 460 metri.

Mănăstirea Văratec nu a fost întemeiată de domni, nici de mari sfetnici ai ţării.

Primele urme monahale pe acest loc sunt legate de numele maicii Olimpiadă, o maică de la Mănăstirea Durău, tunsă în monahism în Schitul Topolniţa, în apropierea actualului Văratec.

Pisania bisericii celei mari spune următoarele: “La anul 1808 s-au zidit aceasta biserică ce prăznuieşte hramul Adormirea Maicii Domnului prin osteneala Sfinţiei Sale a Preacuviosului Părintelui Iosif Duhovnicul şi a stariţei Olimpiadei, iar cei întâi ctitori au fost maicile din acest locaş.

Drept aceea, între anii 1781-1785, maica stareţă Olimpiadă, fiică de preot, a primit marea misiune de a întemeia un schit într-o poiană de lângă Văratec. Poiana a fost cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu. Lucrarea a început la sfatul Sfântului Paisie de la Neamţ şi cu binecuvântarea Mitropolitului Gavriil Calimachi.

Maică Olimpiadă, cu numele din lume fiind Bălaşa Herescu, se va oferi trup şi suflet zidirii obştii primei isihii de la Văratec.

Ea va adormi în Domnul în anul 1842, la vârsta de 85 de ani.

Pe acest loc luă fiinţă, la acea dată, o micuţă aşezare monahală, cu o bisericuţă de lemn şi câteva chilii pentru maici, ridicate de Maica Olimpiadă. În anul 1788, după alcătuirea unei consistente obşti monahale, Sfântul Paisie Velicicovschi de la Neamţ va numi drept stareţa a mănăstirii pe maica Nazaria de la Mănăstirea Durău. În anul 1794, maicile ridică o nouă biserică, tot din lemn, însă mai încăpătoare decât prima. Între timp maicile de la Văratec se uniseră cu maicile de la Schitul Topoliţa.

În anul 1803, Mitropolitul Veniamin Costache uneşte Mănăstirea Agapia cu Mănăstirea Văratec. În anul 1808 va începe zidirea actualei mănăstiri, din piatră şi zugrăvită în alb. Biserică va purta hramul Adormirea Maicii Domnului.

Biserica de la Mănăstirea Văratec a fost terminată de zidit în anul 1812.

Abia în anul 1841, după zugrăvirea ei cu pictura, ea a fost complet terminată şi sfinţită. În anul 1821, mănăstirea nu este ocolită de necazurile vremurilor. Otomanii care îi urmăreau pe eterişti au scotocit şi distrus multe din interiorul mănăstirii.

În anul 1839, domnul Mihail Sturza al Moldovei hotărăşte că Mănăstirea Văratec să fie independentă de celelalte mănăstiri şi schituri din zonă, obştea de maici putând să se îngrijească şi să hotărască singură cele de folos mănăstirii.

După anul 1844 se vor mai construi încă două biserici: Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica Schimbarea la Faţă, cât şi un Paraclis închinat Sfântului Nicolae. Potrivit însemnărilor celor vechi, din arhivă mănăstirii, în anul 1857, mănăstirea “avea 4 biserici cu 17 clopote, 300 de chilii şi 700 de călugăriţe, 12 moşii şi un venit de 13.000 galbeni”.

Mănăstirea a întâmpinat o mare încercare în dată de 11 iunie 1900.

Un incendiu a cuprins o mare parte din mănăstire, pierderile fiind grele. Chiliile au ars în mare parte, biserica a rămas fără acoperiş şi turle, iar clopotniţă s-a prăbuşit şi ea. Toate acestea au fost refăcute în scurt timp, ele putând fi văzute până astăzi în mănăstire. Dinainte de incendiu a rămas însă puternicul zid de piatră (1808-1812).

La o distanţă de numai 150 de metri înspre sud-est de mănăstirea Văratec se află Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Ea a fost zidită de Eufrosina Lazu, în anul 1844, pe locul unei biserici de lemn din anul 1817. În partea sudică a bisericii, în afară, se află Mormântul Veronicăi Micle. Ea a trecut la cele veşnice în anul 1889, după o perioadă de vieţuire în mănăstire.

Mănăstirea Văratec – arhitectura

Biserica mănăstirii, închinata Adormirii Maicii Domnului, îmbină stilul moldovenesc cu elemente noi, apărute în Moldova prin secolele XVIII-XIX. Biserica se afla înălţată în centrul curţii interioare, precum la mai toate mănăstirile ortodoxe, fiind zidită din piatră de rău, luată din zonă, cât şi din cărămidă.

Biserica are formă de navă, având pridvor, naos, pronaos şi Altar. Cele două turle ale acesteia sunt cilindrice, fiecare având câte un acoperiş în formă de clopot. În faţa bisericii se afla statuia de bronz a Saftei Brâncoveanu. Aceasta a ctitorit o parte din cele de folos mănăstirii. Statuia a fost lucrată de Ion Jalea, în anul 1935.

Pridvorul bisericii are intrarea pe peretele sudic, fiind acoperit cu două calote sferice susţinute de un singur arc longitudinal şi de alte două arce laterale. Pronaosul şi naosul sunt despărţite de un zid susţinut de două coloane. Aceste două cupole sunt separate printr-un semicilindru de mici dimensiuni, sprijinit pe arce transversale; altarul prezintă un arc dublou spre apus, fiind boltit în sfert de sfera la răsărit.

Sfântul Iosif de la Văratecsf._iosif_varatec

În pronaos se află “Mormântul duhovnicului Iosif”, adormit în Domnul la data de 28 decembrie 1828. Acesta este primul duhovnic de la Mănăstirea Văratec. Lângă acesta se crede că au fost înmormântate şi primele stareţe ale mănăstirii: Olimpiadă, Nazaria şi Magdalena, însă mormintele acestora nu au fost încă descoperite.

Sfântul Altar este despărţit de restul bisericii printr-o superbă catapeteasma. Ea este sculptată în lemn de tisă şi poleită cu aur, lucrare cu o deosebită valoare artistică. A fost executată de Constantin Zugravul, în anul 1816, pe cheltuiala logofetesei Elenco Paladi.

Pictura bisericii a fost realizată în anul 1841, ea fiind refăcută în anul 1882, de pictorii T. Ioan şi D. Iliescu.

Între anii 1968-1969 pictura a fost din nou spălată şi întărită de pictorul Arintiu Avachian şi ajutoarele sale D. Guriţa, G. Popescu, G. Salagian, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei Teoctist, cu pornirea şi stăruinţa maicii Pelaghia Amilcar, stareţa a întregului sobor, şi cu obolul credincioşilor.

În afara bisericii, lângă zidul acesteia, se află mormintele unor maici mai de seamă din istoria mănăstirii:

Evghenia Ştefănescu, Eufrosina Lazu, Eugenia Negri, iconoama Veniamina Pribagu, arhimandrita Veniamina Hermeziu, şi Ecaterina Balş, mama Saftei Brâncoveanu.

Clopotniţa mănăstirii, amplasată la o distanţă de 80 de metri mai spre est de biserică, este o construcţie din zid, cu aspect masiv, cu gang de intrare şi două etaje în formă pătrată. Turnul are acoperişul în formă de mitra arhierească. La primul etaj se afla paraclisul Sfântul Ierarh Nicolae.

Clopotniţa este cuprinsă în corpul de chilii pe două nivele, cu prispa largă, sprijinită pe şiruri de coloane din lemn. Pe latura nordică a incintei se afla stăreţia şi clădirile administrative; pe cea sudică, la parter, s-a amenajat o bogată şi atractivă colecţie muzeală în spaţiul fostului Atelier Regina Maria, construit în anul 1934, de către regele Carol al II-lea, la îndemnul Mitropolitului Pimen.

Sursa viziteazaneamt.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here