Într-o seară târzie, primesc un telefon de la un admirabil părinte profesor. Doar că apelul îl sesizez ceva mai târziu şi îi scriu un mesaj, prin care îl rog să mă ierte că nu am răspuns, însă… nu am auzit telefonul!
După vreo jumătate de oră, găsesc alt apel, pe care, desigur, şi de data acesta îl ratasem.
Îl sun pe eminentul profesor de teologie:
– Sărut mâna, Părinte Profesor! Scuze, însă chiar nu am auzit telefonul!
Unduindu-se pe unde, se aude calm, sentenţios de scripturistic, glasul Părintelui:
– Ochi au, şi nu vor vedea; urechi au, şi nu vor auzi…
“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015
