„Omul născut din femeie are puține zile de trăit, dar se satură de necazuri.” (Iov 14, 1)
Tot ce s-a scris despre vremea lui Iov se dovedește a fi și mai adevărat în societatea contemporană. Viața omului nu a mai fost vreodată atât de agitată și zbuciumată ca în vremea noastră. Unii, într-adevăr, nu-și mai văd capul de treburi, alții pur și simplu nu se pricep să-și chivernisească timpul, și toți se grăbesc, aleargă în disperare nu se știe încotro, fără să apuce să-și tragă sufletul, toți par cuprinși de un fel de febrilitate morală.
În timpul nostru, oamenii nu mai merg, ci aleargă în toate părțile, și de această goană se molipsesc până și cei mai liniștiți dintre noi – poate că niciodată n-au ajuns să pătrundă tâlcul cuvintelor: liniștea și nădejdea sunt vârtutea voastră (Isaia 30, 15). Un singur pas făcut cu liniște și nădejde va aduce mai mult folos decât o sută de pași sub imboldul agitației și samavolniciei omenești. Când omul, văzând zădărnicia multor sale întreprinderi, dezamăgirile care îl lovesc și istovirea sa sufletească, se va convinge de acest lucru, va înceta să se mai grăbească de capul său. Îl va lăsa să-l călăuzeaască pe Păstorul Acela Care, atunci când scoate oile Sale afară, merge înaintea lor, și oile Îl urmează (Ioan 10, 4), și nu le lasă s-o ia înaintea Lui. Omul va merge cu pas constant, ferm și nebătut în urma Călăuzei Sale Cerești și, ațintindu-și spre Ea privirile, va învăța ce înseamnă să nu-ți alegi singur calea, să urmezi. Nu vor fi opriri, nu va fi nici grabă, vor fi ascultare și roada veșnică ce vine din aceasta.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
