Venus este cea de-a doua planetă de la Soare, la o distanță de 108, 2 milioane km (0, 75 UA) de aceasta. Orbita planetei este cea mai apropiată de una circulară, având o excentricitate mai mică de 1%.
La romani, Venus era zeița iubirii și a frumuseții, iar la greci ea se numea Afrodita.
Planeta a primit această denumire deoarece este cel mai strălucitor și frumos obiect de pe cer, după Soare și Lună. În credința populară, Venus era numită în funcție de înfățișarea sa: ca și luceafăr de dimineață – Eosphorus și ca luceafăr de seară – Hesperus.
Cu toate acestea, astronomii greci știau că este vorba despre o singură planetă. În era spațială, majoritatea formațiunilor de pe suprafața planetei au primit numele unor personaje feminine.
Miscarile de rotatie si revolutie ale planetei prezinta aspecte interesante, asemanandu-se izbitor de mult cu Terra.
Rotația planetei Venus este neobișnuit de înceată (o zi venusiană durează 243 zile terestre). Aceasta reprezinta puțin mai mult decât un venusian, care este de 225 zile terestre și retrogradă.
În plus, perioada de rotație, precum și cea de revoluție sunt sincronizate. Toate se intampla in așa fel încât, Venus prezintă aceeași față spre Pământ, atunci când cele două planete se află la distanță minimă una față de cealaltă.
Rotația lentă a lui planetei mai sus mentionata este probabil primordială, fiind legată de condițiile specifice ale formării sale.
Venus este câteodată privită ca fiind sora geamănă a planetei Pământ.
Are diametrul și masa lui Venus. Reprezintă 95%, respectiv 80% din cele ale Pământului.
Suprafața planetei nu poate fi văzută, deoarece este permanent acoperită de nori denși, care sugerează prezența apei.
Prin metode optice și spectroscopice s-a putut constata că temperaturile și compozițiile chimice ale atmosferei superioare venusiene și terestre sunt asemănătoare.
Călătorie spre Infinitul Solar, Emil O. și Maria I.Vințeler
Jurnal Spiritual
