„Verba volant, scripta manent” – Invenții ce au propulsat omenirea

CÂT DE IMPORTANTE SUNT DESCOPERIRILE PENTRU CREȘTEREA CALITĂȚII VIEȚII

0
175

InvențiiInvenții fără de care viața ar fi alta

Instrumentele de scris

Evoluția nu ar fi fost posibilă fără mintea ingenioasă a omului, fără curiozitatea acestuia și fără dorința de a-și îmbunătăți traiul de zi cu zi. Nu realizăm cât ne ajută toate aceste invenții decât când nu mai funcționează sau nu le avem la îndemână. Iar complexitatea unora rămâne, de multe ori, necunoscută. Mecanica, electricitatea, lumea vizuală și acustică reprezintă o adevărată diversitate, ce conține elemente necesare existenței.

Este atât de vastă lista invențiilor, încât nu ne ajunge o singură viață să le experimentăm pe toate. Totuși, nimic nu ne împiedică să aflăm istoria celor mai uzuale, fără de care viața noastră ar fi dramatic mai dificilă, poate imposibilă.
Când au apărut instrumentele de scris și din ce sunt compuse nu sunt întrebări pe care să ți le pui zilnic. Uneori, apar, totuși, și astfel de nedumeriri. Pentru aceste cazuri este bine să ai câteva informații sau să știi unde le găsești. Așadar, astăzi le poți afla din rândurile care urmează.

Lumea antică și instrumentele de scris

Primele instrumente de scris din Egiptul antic aveau forma unor tije foarte subțiri și ascuțite făcute din papură sau papirus. Romanii, în schimb, foloseau penițe din metal. Penele ascuțite de gâscă au început să apară în Evul Mediu.
Târziu, după ce omenirea a început să evolueze vizibil, au fost confecționate penițe de metal care scriau cu cerneală. Penița se introducea în călimară, dar cerneala se consuma repede. Așadar, era necesară scufundarea acesteia la fiecare câteva cuvinte.

La „Muzeul tiparului și al Cărții Vechi Românești” din Târgoviște se organizează ateliere în care se folosesc invenții utile la vremea lor. În cadrul acestora copii și părinții sau profesorii care-i însoțesc scriu pe papirus cu penițe de metal atașate unor pene de gâscă sau chiar cu pene de gâscă ascuțite (exact ca în Evul Mediu). Papirusul pe care-l scriu îl pot păstra, îl dedică și îl oferă unui prieten, mamei sau altcuiva drag.

Stiloul – părți componente

Stiloul este una dintre cele mai extraordinare invenții. Stilourile moderne sunt prevăzute cu rezervor care se încarcă printr-un mâner de umplere sau cu patroane de unică folosință care se schimbă pe măsură ce se golesc.
Un stilou clasic, cu mâner de umplere, este format din: peniță, ochiul peniței, un cilindru mic care are efect de aspirație, un cap de piston, o tijă piston, o parte prin care aerul intră și iese, o spirală, un mâner pentru umplere care se rotește spre dreapta. În timp ce scriem, cerneala curge prin ochiul peniței sau canelura capilară, care este acel canal fin cu striații.
Dacă punem presiunea prea mare pe peniță, cele două secțiuni elastice metalice ale acesteia se despart. Prin apăsare controlăm cât de groasă sau subțire sunt linia sau litera trasate.

Enciclopedia Universală Britanica furnizează câteva date despre Petrache Poenaru, românul care a obținut la Paris în 1827 un brevet pentru inventarea tocului cu rezervor. Poenaru a fost inginer, matematician și pedagog. A fost elevul cunoscutului Gheorghe Lazăr, fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. S-a implicat activ în eforturile de modernizare a societății românești. A fost director al Eforiei Școlilor Naționale și cofondator al Societății Filarmonice și al Muzeului Național de Antichități. A fost, de asemenea, cofondator al Grădinii Botanice din București și al Societății Academiei Române.

Pixul – un instrument de scris tot mai preferat

Pixul este un instrument de scris mai trainic decât stiloul. El este format dintr-o carcasă metalică sau de plastic. Înăuntrul carcasei se află o mină cu pastă în diverse culori, iar în vârful minei este o bilă ce se rotește. Când bila ajunge pe suprafața hârtiei, trasează ceea ce dorim să scriem, eliberând pasta.
Pixurile sunt construite astfel încât mina să rămână sigilată împotriva uscării, putând fi retrasă în interiorul carcasei fie cu ajutorul unui arc, fie prin rotire. Prima variantă a pixului cu pastă a fost inventată de John J. Loud, în 1888. Invenția sa nu a fost comercializată, iar brevetul a expirat.

Pixul utilizat în prezent a fost brevetat în 1938 de inventatorul ungur László József Bíró. De-a lungul timpului invenția inițială a primit modificări. Toți cei care au schimbat și îmbunătățit invenția inițială și-au protejat prin drepturi de proprietate intelectuală aceste modificări.
Pe piață sunt diverse modele de pixuri, unele artizanale, cu pastă sau cu tuș, altele metalice, cu design special. Ele diferă ca formă, diametru și lungime. Cele mai accesibile sunt cele de plastic, cu pastă.

Invenții interesante ce au dus la progres

  • De-a lungul timpului s-a scris pe diverse suprafețe. De la frunze, lemn, piatră, pergament, până la papirus, hârtie, mașină de scris și, acum, gadget-uri diverse. Hârtia este o invenție din anul 105 î.Hr. care provine din China. A început să fie folosită în Europa în sec. al XII-lea.
  • Cea mai veche dovadă a existenței unui limbaj de comunicare datează din anul 3000 î.Hr. A fost scris cu un stylus din trestie pe tăbliță de lut și a fost găsită în Mesopotamia.
  • Romanii scriau pe lemn acoperit cu ceară cu un stylus cu peniță, care avea la capătul opus o parte plată pentru ștergere.
  • Înainte să inventeze hârtia, chinezii scriau pe frunze sau pe lemn cu instrumente din bronz. Pentru ca mesajul să se citească mai ușor se turna cerneală peste litere.
  • Pergamentul era piele de animale bine prelucrată. Pe pergament se scria cu un instrument din os cu vârf din plumb sau din alt metal.

„Vorba zboară, scrisul rămâne”! Cât de folositoare s-au dovedit aceste instrumente de scris de-a lungul vremii.  Uneori, vitale. Sunt invenții ce au propulsat omenirea, au adus-o la progresul de astăzi. Oricât de dezvoltată ar ajunge omenirea, de semnătură, de scriere și de ustensile necesare pentru scris va fi întotdeauna nevoie.
Multe invenții în diverse domenii pot atinge apogeul evoluției, dar, undeva, în lumea asta, va exista mereu cineva care va folosi „pana”.

Vezi și „Petrache Poenaru și primul brevet de inventie”

Mihaela Mușetescu