Viața Ieroschimonarhului Paisie Olaru (1897-1990)

0
76

PaisieBlândul și smeritul duhovnic, Ieroschimonarhul Paisie Olaru, părintele nostru duhovnicesc și ales povățuitor către Hristos al multor suflete – călugări și mireni -, s-a născut la 20 iunie 1897 în stratul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, primind la botez numele de Petru.

Părinții săi, Ioan și Ecaterina, erau oameni săraci, dar cu multă evlavie și frică de Dumnezeu, dând celor cinci copii ai lor o bună creștere duhovnicească. Tatăl său era pădurar, iar mama sa casnică.

După ce face școala primară, merge la armată și ia parte la primul război mondial. Fiind de mic ales de Dumnezeu pentru viața monarhală, în anul 1921 a intrat în obștea schitului Cozancea – Botoșani, unde se nevoiește ca un adevărat  sihastru aproape 30 de ani. In anul 1922 la 9 iunie, a fost tuns în monahism ca schimonah, primind numele de Paisie.

După câțiva ani de ascultare, se retrage la liniște în pădurea de alături. Aici își face o mică chilie cu paraclis de lemn și duce viață pustnicească mulți ani, crescând  câțiva ucenici aleși, printre care și pe Arhimandritul Cleopa Ilie cu toți frații lui. Nevoința lui era aceasta: practica rugăciunea lui Iisus, noaptea citea la psaltire, postea zilnic până seara, îngrijea de părinții bolnavi din mănăstire și nu lipsea niciodată de la slujbele bisericii.

În anul 1943 la 14 octombrie, a fost hirotonit diacon, iar la 4 aprilie 1947 a fost hirotonit preot și apoi, numit egumen al schitului Cozancea, pe care îl conduce aproape un an de zile.

Iubind liniștea, în anul 1948 s-a retras la Mănăstirea Sihăstria – Neamț, ca duhovnic. Între anii 1949-1953 se nevoiește în Mănăstirea Slatina – Suceava ca duhovnic, fiind stareț Arhimandritul Cleopa Ilie.

Din primăvara anului 1954 revine la Mănăstirea Sihăstria și este duhovnic al întregii obști și a mii de credincioți din toată țara, timp de peste 30 ani, până la sfârșitul vieții sale.

Fiind foarte iubitor de singurătate și de liniște, între anii 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla, ca sihastru desăvârșit, avându-și chilia aproape de peștera Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Teodora.

Aici se îndeletnicea numai cu rugăciunea, cu postul și cu spovedania zilnică a călugărilor și mirenilor, ajungând cel mai renumit și căutat duhovnic din toate colțurile țării.

Revenind din nou în obștea Mănăstirii Sihăstria, după doi ani, adică toamna anului 1986, își fracturează piciorul drept de sus și rămâne imobilizat la pat în chilia sa până la sfârșitul vieții. Pe lângă aceasta se îmbolnăvește de cataractă la ambii ochi și își pierde în bună parte auzul.

Cu toate acestea, bătrânul nu-și pierde nădejdea în mila lui Dumnezeu și continuă să-și mărturisească fii săi duhovnicești și să dea sfaturi până în ultimele zile ale vieții.

În noaptea de 18 octombrie 1990, la orele 4 dimineața, venerabilul duhovnic Ieroschinomahul Paisie Olaru își dă sufletul în mâinile lui Hristos, în vârstă de peste 93 de ani, înconjurat de ucenicii săi apropiați.

Așa s-a mutat la locașurile cerești un mare duhovnic al monahismului românesc, fiind însoțit pe ultimul drum de numeroși fii sufletești – călugări, ieromonarhi, preoți de mir, ierarhi și credincioși veniți din toată țara.

Doamne, numără în ceata sfinților, sufletul Părintelui nostru Paisie Duhovnicul!

Mari duhovnici din Mănăstirea Sihăstria, (II), Arhimandrit Ioanichie Bălan

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here