Viitorul ni-l pregătim

0
91
Viitorul– Ne puteţi vorbi şi despre rolul Sfintei Taine a Spovedaniei în contextul social şi bisericesc pe care îl trăim astăzi?

– Da, Sfânta Taină a Spovedaniei este un mijloc de îmbunătăţire sufletească. Cu acest gând trebuie să ne apropiem şi s-o folosim. Ar trebui reînviorată cumva dorinţa oamenilor de a se apropia de Dumnezeu prin Sfintele Taine. La Sfânta Spovedanie sunt două lucruri esenţiale: să-ţi recunoşti păcatele şi să vrei să nu le repeţi. Şi apoi să-ţi supui mintea duhovnicului, să te verifici cu o conştiinţă străină, superioară ţie. În felul acesta e nădejde pentru ca viitorul să fie bun.

Dacă cineva însă ştie mai bine decât preotul la care se spovedeşte – şi mie mi se întâmplă de multe ori lucruri de felul acesta, că vine omul şi ştie într-un fel mai bine decât mine, şi zic: de ce ai mai venit la mine? -, atunci nu are starea sufletească necesară pentru spovedanie. Nu numai ca să primească cuvânt, dar e vorba şi de a-ţi recunoaşte păcatele şi de a dori nu numai iertarea ci şi îndreptarea.

– Aici e o sală plină mai mult de tineri.

– Mă bucur foarte mult de lucrul acesta. Să ştiţi că în Postul Paştilor la mine cam tot bătrâni vin la spovedanie.

– Aceşti tineri au venit aici cu o idee pentru viitor. Vă rugăm, dacă ştiţi sau dacă se poate, să ne spuneţi ceva despre viitor, pentru că toţi suntem îngrijoraţi în legătură cu viitorul. Vă rugăm câteva cuvinte despre acest viitor.

– Eu în legătură cu viitorul nu ştiu nici ce se va întâmpla peste cinci minute. Eventual peste vreo zece, că voi pleca de aici. Dar pot să vă spun că viitorul ni-l pregătim. Nu există posibilitatea să ai un viitor altul decât acela pe care ţi-l pregăteşti.

Din toate punctele de vedere: şi ca pregătite intelectuală – cineva care nu se pregăteşte, dintre tinerii aceştia, atunci la examen vede el viitorul -; ne pregătim şi ca pregătire morală – în înţelesul că dacă suntem capabili de bine în prezent, vom fi şi în viitor capabili de bine, de mai mult bine, tot în prezent; nu în viitor, numai că prezentul de atunci va fi viitorul faţă de prezentul de astăzi. Pentru că viitorul de fapt noi îl vom trăi totdeauna ca prezent, chiar şi veşnicia. Nu există posibilitatea să trăieşti din prezent în viitor. Şi în felul acesta ne formăm şi un trecut mai luminos, în măsura în care suntem atenţi în prezent. Prezentul devine trecut şi trecutul se luminează şi astupăm trecutul negativ cu un trecut pozitiv.

Dar viitorul ni-l mai pregătim şi altfel, şi anume printr-o viaţă care ne întăreşte în credinţă şi ne scoate din îngrijorare şi în sensul că nu avem de plătit nişte păcate.

Şi aşa cum Dumnezeu l-a scos pe Lot din Sodoma, pe care a ars-o cu foc, tot aşa ne va scoate şi pe noi, pe fiecare, în măsura în care vom fi vrednici ca Dumnezeu să ne cruţe, indiferent de ce va veni peste lumea aceasta.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here