Vipera de stepă moldavă

0
95

viperaExistă foarte puţini români care ştiu că în ţara noastră trăieşte o specie, sau mai bine zis o subspecie de şarpe care este proprie doar României, nemaitrăind în nicio ţară din lume. Un motiv în plus de mândrie naţională, am putea spune, adăugând şarpele respectiv alături de Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) care creşte pe crestele muntelui omonim, şi de asprete (Romanichtys valsanicola) micul peşte care mai există doar în pârâul Vălsan, speciilor cele mai cunoscute de plante şi animale endemice doar României.

Povestea şarpelui este însă una tristă şi cu multe semne de întrebare. Descoperită în anul 1993, Vipera de stepă moldavă, căci despre ea este vorba, se străduieşte în prezent să supravieţuiască numai datorită eforturilor unor tineri pasionaţi biologi români care se străduiesc să implementeze un program eficient de protecţie, fără de care specia ar putea dispare sub ochii noştri, pentru că prieteni nu-i sunt mașinile agricole, dar nici oamenii care ar omorî-o preventiv de teamă să nu fie veninoasă și să le pună viața în pericol.

 Ei bine, şarpele este veninos, dar nu a prezentat niciodată şi nu prezintă nici astăzi vreun pericol serios pentru oameni.

Această viperă a fost descoperită şi descrisă ştiinţtific pentru prima oară imediat după Revoluţia din anul 1989, mai precis în anul 1993, în urma unor cercetări de teren efectuate în judeţul Iaşi de către herpetologii suedezi şi germani Nilson G., Andren C.,  Şi Joger U.

 Echipa de cercetători străini a studiat cu atenţie toate caracterle morfologice şi serologice ale unor exemplare ce păreau a fi vipere de stepă obişnuite, din cadrul unor populaţii de vipere de stepă din rezervaţia Valea lui David din judeţul Iaşi, precum şi din Delta Dunării. Anterior acelor noi studii de teren, cercetătorii români considerau că populaţiile de vipere din Delta Dunării aparţineau viperei estice de stepă (Vipera renardi), iar populaţiile de lângă Iaşi ar fi unele hibride, rezultate în urma împerecherilor accidentale dintre viperele estice de stepă şi vipera de fâneaţă (Vipera ursinii rakosiensis).

Este un şarpe veninos de talie mică, considerabil mai mică decât a viperei obişnuite (Vipera berus), atinge în medie 55-60 centimetri, femela fiind mai mare decât masculul, iar cel mai mare exemplar măsurat la noi în ţară, deci şi în lume, a fost o femelă care avea lungimea de 66 centimetri. Are o înfăţişare tipic de viperă, cu un cap triunghiular, bine diferenţiat de corp şi coadă ascuţită, scurtă. Prezintă pe partea dorsală, desenul în zig-zag, prezent în tonalităţi şi nuanţe de culoare uşor diferite şi la alte subspecii de viperă de stepă.

În România, pe baza datelor herpetologilor români subspecia mai rezistă aproape eroic în doar 3-4 habitate din Judeţul Iaşi şi în 3 habitate din Delta Dunării.

În Judeţul Iaşi, vipera de stepă moldavă trăieşte de regulă pe câţiva versanţi acoperiţi de vegetaţie tipică de stepă. Viperele de aici folosesc drept habitate de hibernare porţiuni abrupte şi erodate (rupturi de mal şi râpe unde găseşte mai uşor galerii săpate deja de păsări şi rozătoare).

În zona habitatelor din Delta Dunării, specia trăieşte pe terenuri mai înalte (0-170 metri) cu substrat nisipos, mai rar sărăturos acoperite cu ţipirig, mai ales în anii când debitul Dunării la vărsare este mare.

Este un şarpe veninos adapat vânătorii de insecte, preferând în gerenale orthopterele (lăcuste, greieri, cosaşi) şi şopârlele. Într-un procent mai mic decât alte specii de vipere de la noi, viperele moldave consumă ocazional şi mici pui de păsări sau şoareci.

Precum toate celelalte specii de vipere din lume, vipera de stepă moldavă este o specie veninoasă încă de când este în stadiul de pui. Însă este cea mai puţin periculoasă specie de viperă din toată Europa. Veninul său este mai puţin toxic decât al viperei comune sau al viperei cu corn. Chiar şi fără tratament în urma muşcăturii, nu s-a raportat nicio fatalitate. Totuşi în cazul în care suntem muşcaţi de această specie trebuie să ne prezentăm la medic deoarece putem fi alergici la veninul ei, evident, fără ştirea noastră. Animale timide la întâlnierea cu omul,  viperele de stepă moldave caută să se refugieze rapid în găuri de rozătoare sau în vegetaţie. Totuşi, dacă sunt prinse sau călcate, acestea nu ezită să muşte în scop de autoapărare.

Deoarece sunt şerpi de talie mică şi cu un venin relativ slab comparativ cu alte specii, viperele de stepă moldave au numeroşi prădători naturali precum unele păsări de pradă, berzele, aricii, mistreţii, dar şi păsări precum corvidele sau unele specii introduse pentru vânătoare cum este cazul fazanului. Cercetătorii români au descoperit astfel că fazanii din Delta Dunării se hrănesc deseori cu pui de vipere punând astfel în pericol populaţiile rare şi fragmentate din această zonă.

Vipera de stepă moldavă este un şarpe strict protejat conform Legii 13/1993 (Convenţia de la Berna) şi o specie strict protejată de interes comunitar pentru care sunt necesare desemanrea ariilor speciale de conservare, conform Directivei Consiliului 92/43/EEC şi a Ordonanţei de Urgenţă 57/2007. Deranjarea, capturarea, vinderea, traficul şi uciderea acestei specii rare este interzisă atât de legislaţia românească, cât şi de cea europeană. Conform standardelor Listei Roşii a IUCN, vipera de stepă moldavă (Vipera ursinii moldavica) este Critic Periclitată (CR).

Sursa: descopera.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here