Visele, un mijloc pentru cunoaşterea de sine

0
166

ViseleŞi visele să-ţi fie spre învăţătură! – deoarece şi visele sânt un mijloc prin care sufletul poate să-şi sporească cunoaşterea de sine.

În vise, adesea,omul ajunge la o cunoaştere mai subţire asimţămintelor sale, a păcatelor, a patimilor, a putinţelor şi-a neputinţelor, a lip­surilor şi-a patimilor decât prin studiile din timpul zilei.

Visele sunt cartea tainică pe care sufletul o învaţă fără ajutorul simţurilor. Sufletul, prin sine, dă naştere cu ajutorul viselor la situaţiile cele mai minunate în care te aşează şi prin care-ţi descoperă firea ta.

Ele dojenesc, prezic, răsplătesc şi pedepsesc. Prin unele vise, sufletul îţi descoperă taina atotputerii, atotcunoaşterii, atotpătrunzimii şi slobozeniei sale.

Visele sunt şi prorocii ale vieţii viitoare, în care sufletul va fi slobod de legea lumii materiale.

Cugetă mai mult la ceea ce visezi, dar vorbeşte mai puţin despre ele! Deoarece marea parte a viselor tale numai tu le poţi înţelege… Numai tu singur îţi cunoşti năzuinţele, dorinţele şi grijile cele mai ascunse.

Şi sufletul simte cel mai puternic tocmai ce este cel mai ascuns şi, din această pricină, o şi transpune în vis, reprezentându-ţi-o în chipuri dramatice şi în situaţii fantastice. Şi visele, deci, să-ţi fie spre învăţătură!

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009