Sigur că da! Există ascultarea de voie şi ascultarea de nevoie. Ascultările sfinţitoare sunt două: să nu vă supăraţi pe mine, surioarelor, dar prima şi cea mai importantă este ascultarea femeii de bărbat; aşa ne-a făcut Dumnezeu, şi nu suntem inferioare, dar nici superioare! Ascultarea înseamnă auzirea şi împlinirea celor auzite. Şi dacă aşa a rânduit Dumnezeu, aşa e bine! Da, există ascultare în lume; toţi oamenii ascultă de cineva, dar ascultarea duhovnicească, care să mântuiască, este aceea care este făcută în numele lui Hristos, care e făcută din poruncă duhovnicească. De ce? Voia mea căzută nu face din mine decât un individ. Eu voi fi tot timpul adversarul tuturor dacă nu ascult de nimeni. In clipa în care ascult de cineva, chiar dacă o fac de nevoie, că am un interes, eu m-am lărgit puţin, am intrat într-o relaţie cu altcineva. Iar dacă ascult din poruncă duhovnicească, devin ceea ce sunt chemat să devin: persoană, în relaţie.
Şi treptele ascultării sunt:
Prima dată asculţi pentru că aşa-i porunca şi nădăjduieşti că vei primi harul făgăduit pentru că Dumnezeu este ascuns în porunci. Adevărat, adevărat, Dumnezeu este ascuns în poruncile Lui; nu-L putem vedea altfel decât împlinind poruncile! Şi prima dată asculţi de bărbat că aşa mi-a zis părintele la biserică. O femeie l-a întrebat pe un părinte: „Părinte, cum să-l ascult că mi-a zis să pun dulapul cu vase după uşă şi când deschizi uşa dai de dulap şi se sparg farfuriile!? Ce să fac?”. „Femeie, să pui dulapul acolo că nu te mântuieşti prin farfurii, ci prin ascultare de bărbat”. în ascultare, primul risc e acesta: că ni se sparg „farfuriile”! Asta este prima etapă a ascultării şi în familie şi la mănăstire. Nu ştiu ce se întâmplă, dar îţi cer nişte lucruri în care toate farfuriile se fac zob! După ce ai făcut jertfa aceasta a farfuriilor, prinzi gustul şi persoana ta se lărgeşte ca simţire, îl simţi pe celălalt.
În etapa a doua simţi că Dumnezeu vrea să-ţi vorbească ceva prin celălalt. Şi-l asculţi ca să-I simţi prezenţa lui Dumnezeu. Ai o bucurie când… de exemplu: ai o soră şi sora zice: „Mergem la bunica” şi tu spui: „Nu, mergem la bunicul”. Şi când ai cedat simţi o bucurie. Acesta este rodul ascultării în cele mai mici.
Şi în etapa a treia trăieşti cu emoţie prezenţa celuilalt şi vrei să-i împlineşti aşteptările şi dorinţele pentru că-l iubeşti. Asculţi adâncul celuilalt şi vrei să-l asculţi fară să mai vorbească! I-asculţi viaţa; ştii că bărbatului tăi îi plac ciupercile şi nu vrea să-i faci în fiecare zi ciuperci oricât de mult o să-i placă. Aveţi grijă că rolul femeii e foarte important: ce-i pune bărbatului în farfurie, el aia mănâncă; de-aia au şi ieşit din rai că au mâncat ce i-a dat Eva. De noi depinde… fiţi atente, aveţi grijă! Aşadar, ascultarea devine, la un moment dat, o atenţie iubitoare fată de toti oamenii. Aceasta este ascultarea! II auzim pe Dumnezeu, Ii vedem chipul şi-L auzim! Dacă aţi şti cât e de adevărat! Dacă am şti noi cât e de adevărat!
Urăsc trenul şi călătoria cu trenul şi la un moment dat am mai avut şi pană (sau cum se numeşte asta la tren). S-a stricat locomotiva şi simţeam că nu mai pot să mai stau acolo deşi eu trebuie să pot, pentru că sunt călugăr. Şi atunci am zis aşa: pe scaunul acesta au stat atâţia oameni de când s-a făcut trenul şi o să mai stea şi m-am rugat şi pentru primul care s-a aşezat şi pentru următorul şi pentru următorul şi pentru următorul şi aşa am simţit că dacă n-aş fi fost acolo nu m-aş fi gândit la ei, şi parcă le auzeam viaţa. Este o ascultare prin care intri în rezonanţă cu toţi oamenii. Părintele Sofronie, fiul duhovnicesc al părintelui Siluan, zice: Profitaţi de tot ce vi se întâmplă ca să intraţi în ascultare faţă de toîi oamenii. Te doare capul? Zi: „Doamne, miluieşte-mă, şi miluieşte-i pe toţi cei bolnavi” Şi, deodată, suferinţa ta devine mică, când te gândeşti că în clipa aceea cineva moare în dureri groaznice de cancer undeva. Ai o bucurie? Zi: „Doamne, miluieşte-i pe toţi oamenii necăjiţi, să ajungă şi ei la bucurie”. Tot timpul trebuie să ne lărgim, să auzim, să nu fim surzi. Ascultarea înseamnă auzirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa celorlalţi. Iar prima etapă a ascultării e dureroasă, e jertfelnică, e tăierea voii.
Meşteşugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Monahia Siluana Vlad
[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”
