Ziua de 1 Mai , așa cum o știu românii, nu are cu nimic de-a face cu ziua care i-a fost dedicată muncii, pentru prima dată.
Ziua Internaţională a Muncii este sărbătorită de mai bine de 100 de ani, primii care au marcat această zi fiind muncitorii americani care au cerut să lucreze mai puțin, dar să nu le fie micșorat salariul.
N-a fost ușor, au fost revolte și măsuri opresive, dar în cele din urmă, au obținut ce-au vrut. Europenilor le-a plăcut ideea celor de peste Ocean, așa că au pus-o și ei în practică.
În anul 1872, o sută de mii de muncitori din New York au ieșit în stradă de 1 Mai, dar nu pentru a sărbători.
Oamenii au cerut atunci reducerea numărului de ore lucrate, de la 12 sau chiar 14 la 8 ore.
Câțiva ani mai târziu, sute de mii de lucrători au protestat pentru aceeași cauză pe tot teritoriul Statelor Unite. La Chicago s-a lăsat cu incidente. Patru protestatari au fost împușcați și alte zeci răniți.
Aşa a devenit ziua de 1 Mai cunoscută în toată lumea. În cele din urmă, muncitorii au avut câștig de cauză. Ziua de muncă s-a scurtat la 8 ore.
Și europenii s-au alăturat mișcării de pe ocean. În 1889 s-a stabilit la Paris, ca prima zi din Mai să devină Ziua Internațională a Muncitorilor.
În fostele ţări comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare propagandistică.
Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale. De asemenea, naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii.
Astfel, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.
În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1890; în timpul comunismului, această sărbătoare a fost marcată, ca şi în alte ţări comuniste, de defilări.
După decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi propagandistice, însă a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber.
Ana Grama
