Ziua veșniciei și noaptea vieții de acum

0
136

11O, locaș fericit al cetății cerești! O, zi strălucită a veșniciei, pe care noaptea n-o întunecă niciodată, ci Adevărul cel prea înalt o luminează neîncetat ce razele sale – zi totdeauna veselă, totdeuana sigură, care nu se schimbă niciodată! O, dacă ar fi răsărit ea și peste mine și să ia sfârșit tot ce este trecător! Ea luminează sfinților în veșnică lumină; nouă însă, care pribegim încă pe pământ, ne licărește doar de departe, ca într-o oglindă.

Numai cetățenii cerului cunosc ce zi de bucurie este ziua veșnicei; însă fiii Evei, pribegind pe pământ, gem sub amărăciunea și tristețea zilei de acum. Zilele vremii de acum sunt puține și rele, și pline de dureri și de strâmtori. Aici omul se întinează cu multe păcate, este prins de multe patimi, este împresurat de multe temeri, înlănțuit de multe griji amăgit de multe dorințe după lucruri noi și ciudate, înconjurat de multe greșeli, atacat de multe ispite, moleșit de plăceri, chinuit de sărăcie.

O, când se vor sfârși toate aceste rele? Când voi fi izbăvit de robia păcatelor? Când voi cugeta numai la Tine, Doamne? Când mă voi bucura deplin în Tine? Când voi fi desăvârșit slobod și scăpat de toată greutatea sufletească și trupească? Când va veni adevărata pace – pace înlăuntru, pace în afară, pace temeinică, veselă și neschimbată în veci? Prea bunule Iisuse, când îmi va fi dat să Te văd și să privesc slava împărăției Tale? Când vei fi pentru mine totul în toate? Când voi fi cu Tine în împărăția pe care ai pregătit-o aleșilor Tăi de la întemeierea lumii? Am rămas părăsit și sărac, și străin sunt în țară dușmană, unde nu sunt decât război și nenorociri mari.

Mângâie-mă, Doamne, în surghiunul meu, alină-mi durerile, căci pe Tine te dorește inima mea. Povară îmi este tot ce-mi dă lumea ca mângâiere. De legătura strânsă cu Tine doresc să mă bucur, dar nu pot ajunge la aceasta cum doresc. Aș vrea să mă înalț la cele cerești, dar cele vremelnice și patimile neomorâte mă trag spre pământ. Duhul meu dorește să se înalțe deasupra tuturor lucrurilor, însă carnea mă ține robit lor, cu toate că aceasta eu n-o voiesc. Așa trăiesc în război cu mine însumi și am ajuns chiar o povară pentru mine însumi; în timp ce duhul trage în sus, carnea mă trage în jos.

O, cât sufăr înlăuntrul meu, când privesc în duhul la cele cerești, și îndată mulțime de gânduri și închipuiri lumești năvălesc peste mine în mijlocul rugăciunii! „Dumnezeul meu, nu te depărta de mine! Nu îndepărta cu mânie pe robul tău!” Fulgeră și risipește toate nălucirile cărnii; aruncă-Ți săgețile Tale și zdrobește gândurile rele cu care mă împresoară vrăjmașul. Adună toate simțurile mele și îndreaptă-le pe toate spre Tine; fă-mă să uit de toate lucrurile lumii și să alung îndată de la mine închipuirile păcătoase și să le disprețuiesc. Grăbește și vino în ajutorul meu, Veșnicule Adevăr, ca să nu mă amăgească nici o deșertăciune. Vino la mine, dulceață cerească și orice necurăție va fugi dinaintea feței Tale. După mulțimea îndurărilor Tale, iartă-mă de câte ori în rugăciune îmi fuge gândul la altceva decât la Tine. Mărturisesc deschis că m-am deprins să fiu cu gândurile împrăștiate. Adeseori nu sunt acolo unde-mi este trupul, ci acolo unde mă poartă gândul. Da, acolo sunt, unde-mi este gândul; iar gândul îmi este acolo unde este ceea ce iubesc. De aceea ce iubesc din fire sau din obișnuință, de aceea îmi aduc aminte și aceea îmi vine curând în minte.

Pentru acesta Tu, care ești adevărul, ai spus lămurit: „unde este comoara voastră acolo este și inima voastră”. Dacă iubesc cerul cu plăcere mă gândesc la cele cerești. Dacă iubesc lumea, mă bucur de fericirile ei și mă întristez de nenorocirile ei. Dacă iubesc trupul, mă gândesc cu plăcere la ale trupului. Dacă iubesc duhul, mă gândesc cu bucurie la cele duhovnicești. Cu plăcere vorbesc și ascult pe alții vorbind despre cele ce iubesc; despre acelea îmi fac fel de fel de închipuiri și le iau cu mine acasă. Ferice de omul care pentru Tine, Doamne, a izgonit din inima sa orice-l leagă de făpturi; care luptă împotriva firii sale și, prin râvna duhului, răstignește poftele cărnii, pentru ca să-Ți poată aduce rugăciunea curată din cuget curat și, dezbrăcat de toate cele trecătoare, să se unească în cântări cu îngerii!

 „Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here